Am luat ultimul tren spre
fericire.M-am urcat fara ezitare,uitand ca ma pot impiedica de trepte sau ca
biletul meu poate ca nu e valid, m-am urcat oricum.Dar in trenul asta nu sunt
oameni care sa iti zambeasca malefic, asteptand ca te lovesti,sau sa iti pice
in cap un bagaj plin de putreziciuni, nu stiam asta cand m-am urcat, dar m-m
bucurat.Imi place singuratatea mea roz,sa imi zambesc pe tonuri diferite si sa
imi spun “mai bine cobori”.”dar imi place” “si daca te prinde controlorul fara
bilet? Sau daca o sa ingheti de frig? Daca trenul nu pleaca din gara? Sau daca
te duce prea departe si nu mai poti intoarce?” “nu-mi pasa doar stau”.
Luni
Joi
Octombrie
Sunt tot in tren.Surpriza!trenul e personalizat pentru mine,oare ma astepta?nu cred,am mai trecut prin gari dar nu era trenu acesta.poate am fost eu de vina si am ajuns cand ajuns si el,poate il cautam in gari si acum l-am vazut…De fiecare data cand opreste in vreo gara devine agitat,pufaie,desi nu e pe aburi,ma agita.In fiecare dimineata,cand conductorul da semnalul de “buna dimineata” o armata de fluturi dau o raita ,si repara tot ce se defecteaza peste zi.Sunt verzi si doar zboara,iar zborul lor cuva repara,e ceva magic.Aici au un regim special,dar variat.Gasesc orice sentiment,stare,zambet.Sun puse in borcane colorte si imprimate,dar nu-mi explic de ce cand intru in sala de mese se amesteca toate intr-un meniu gustos,nu trebuie sa fac nimic; iar patul…patul e mai confortabil decat a fost cel pe care il aveam ca fetus.Ba , mi-e atat de bine incat mi-am schimbat si numele , e Trixy ,mi-e destinat pentru ca inseamna voyager trough life…trebuia,altfel nu ma simteam ca parte din tren.Si nu mai vreau sa cobor.Cnd sunt nevoita ca cobor sunt ca un copil mic,mi-e frig si frica si incep sa plang.
Sunt Alice in trenul fermecat,intr-o bucla a timpului si spatiului.
Luni
Joi
Octombrie
Sunt tot in tren.Surpriza!trenul e personalizat pentru mine,oare ma astepta?nu cred,am mai trecut prin gari dar nu era trenu acesta.poate am fost eu de vina si am ajuns cand ajuns si el,poate il cautam in gari si acum l-am vazut…De fiecare data cand opreste in vreo gara devine agitat,pufaie,desi nu e pe aburi,ma agita.In fiecare dimineata,cand conductorul da semnalul de “buna dimineata” o armata de fluturi dau o raita ,si repara tot ce se defecteaza peste zi.Sunt verzi si doar zboara,iar zborul lor cuva repara,e ceva magic.Aici au un regim special,dar variat.Gasesc orice sentiment,stare,zambet.Sun puse in borcane colorte si imprimate,dar nu-mi explic de ce cand intru in sala de mese se amesteca toate intr-un meniu gustos,nu trebuie sa fac nimic; iar patul…patul e mai confortabil decat a fost cel pe care il aveam ca fetus.Ba , mi-e atat de bine incat mi-am schimbat si numele , e Trixy ,mi-e destinat pentru ca inseamna voyager trough life…trebuia,altfel nu ma simteam ca parte din tren.Si nu mai vreau sa cobor.Cnd sunt nevoita ca cobor sunt ca un copil mic,mi-e frig si frica si incep sa plang.
Sunt Alice in trenul fermecat,intr-o bucla a timpului si spatiului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu