Zambesc…de ce? Pentru ca pot….te-am scos afara din sufletul
meu dar am acceptat flori si zambete in locul tau,traiesc fiecare clipa de
parca as ramane fara aer in orice moment, ma doare inca sarutul tau de ramas
bun…mai am inca cicatrici pe maini ,cicatrici facute de lacrimile tale
fierbinti in aerul inghetat,cand eram sfasiati de dorinta si dragoste,cand universul
ne despartea…dar nu regret nimic,tot ce am simtit va ramane mereu o sursa de
energie, una ecologica,functioneaza pe amintiri…Si poate nu esti aici dar viata
nu ma asteapta ,ma pune mereu sa imi caut fericirea si sa ma zbat pentru ea…iar
eu, eu aleg sa fac asta mereu cu zambetul pe buze….iubirea noastra era prea
puternica incat trebuia sa o oprim,asa mi-ai spus…deci vezi?! Am de ce sa
zambesc…pot sa dansez si sa simt ploaia pe piele chiar si cu sufletul amortit…oricat
de perfecte sunt unele lucruri uneori trebuie sa inceteze,trebuie sa existe un
echilibru; si atunci poti alege sa stai trist gandindu-te la ce putea fi sau sa
zambesti cand iti amintesti tot ce a fost,sa te bucuri ca ai trait o asa
experienta si sa crezi ca vor veni altele si mai frumoase.Eu aleg mereu sa
zambesc.Tu?
duminică, 30 iunie 2013
sâmbătă, 22 iunie 2013
Ger afara,viscol inauntru,…
Te trezesti dimineata si realizezi ca esti in zadar,ca nu
poti schimba nimic si doar te frustrezi…zambete tampe pe fetele celor din jur “
o sa fie bine”,si te enervezi…nu va fi bine, dar continuam sa speram…de ce
speram? Ne place sa ne mintim? Avem nevoie de vise ca sa putem suporta
realitatea…cruda realitate,cadavrele rancezesc prin parcuri si cofetarii,
soarele ingheata , sperantele ne mor in brate si noi continuam sa le
pastram,asa mucegaite si cu miros de praf.
Salata de fructe
I-au un bol mare
in care sa incapa cat mai multe culori si arome si incep sa modelez In pulpa
fiecarei culori si tai ci ciupesc si mangai si simt…..acum totul are o singura
nuanta dar mii de arome ce explodeaza….
-Si cum e ?
-E dulce dar
parca il urasc…il urasc in mii de ganduri …il urasc ca nu simte….il urasc
pentru ca il iubesc….
-Dar iti
place ?
-Imi place
mult ! ….e ceva ce nu am mai
incercat pana acum ?Dar se va termina…nu vreau sa se termine…imi
place….dar de ce imi place ?...acum nu mai vreau sa imi placa…
Dragostea e o sala de dans
Tresari si realizezi ca nu esti pe un ring de dans ci
intr-un autobus,unde in aer nu pluteste pasiune ci doar amestec de mirosuri,de
la parfumul intepator al doamnei cu un coc numai bun pentru pasarea ce si-a
facut cuib in balconul tau, pana la batranelul care are in gradina o multime de
gaini , pe care le creste ca si cum ar fi niste nepotei….Inchizi ochii si… slow
slow squiq quiq slow….pasiune, nu poti dansa tango daca nu simti pasiunea,daca
nu ai o conexiune cu partenerul,oricat de multa tehnica sti… un dansator nu se
poate numi asa daca nu are un partener care sa il simta si sa il completeze… “o
ti de mana si te impui dar o si protejezi,ea trebuie sa iti simta miscarile,sa
te urmeze si tu trebuie sa o astepti”.
Vals lent…pasi lenti, corp la corp, va invartiti pe melodii
pline de sentimente si amintiri, gratie… valsul este cel mai nobil dans, el
scoate la suprafata cele mai intense dar inocente trairi,el ii face pe
parteneri sa se indragosteasca si ii invata cum sa iubeasca.
Cha-cha este despre reciprocitate in schimb, este amuzant
cum miscarile sunt in oglinda…perfect simetrice si pline de gratie…ritmul
latino iti sopteste mereu pasii urmatori .Sti ca trebuie sa iti incorzi o mana
pentru a nu permite ca partenerul sa te inflenteze prea mult,iar cealalta o
arcuiesti plin de gratie,ca si cum prezinti publicului tot ce se afla inauntrul
acestui dans si a cercului pe care voi il faceti in jurul lui.E hilar, aici
pasii vin de la sine, e spontan si plin de ritm…acest dans aduna doar starile
pozitive,aduce doar veselie…
Cel mai amuzant dintre toate e faptul ca aceasi melodie
poate tine atmosfera pentru orice dans, de parca ea e acel ceva care da
echilibru, care uneste toate aceste dansuri si le da un sens…Cand inchizi ochii
deschizi poarta catre amintiri…si incepi cu un dans si apoi treci fulgerator
prin toate,revi de la unul la altul,te impotrivesti, vrei sa le ti pe toate o
data apoi pe niciunul…e magic…e crud…e perfect…
Letter for an empty mind...
Dear you,
Mereu si toti spun ca dragostea nu tine cont de nici o
limita…a nostra de ce a tinut?Adica … daca intr-adevar a fost real de ce acum
suntem asa singuri?De de iarna tine asa mult?Poate pentru ca ai plecat…Stiu ca
e greu si mai stiu ca nu merit nimic…asta ma doare cel mai tare,poate mai tare
decat persoana care m-a dat afara din mine.Ma uit de multe ori in oglinda si
tot ce vad e o umbra,una veche ,de parca acum a venit din razboi intr-o lume
moderna,unde nimic nu mai e la fel, unde pur si simplu nu isi mai gaseste locul.
Sti, ti-am spus candva ca vreau sa incerc toate cliseele…ei
bine le-am incercat, toate despre cum e sa suferi…si acum, scriidu-ti asta
realizez ca cea mai vesela persoana din viata tuturor care ma cunosc vorbeste
despre suferinta,e ridicol…tot ce candva era perfect acum mi se pare doar
ridicol.Si ma intreb daca a existat tot, sau a fost doar mintea mea, a ta…poate
am fost doar niste papusi pe o scena, sau poate am fost personaje din romanele
de dragoste,care stie toata lumea ca mereu sfarsesc tragic.
Mi-e greu sa cred ca tu nu simti la fel sau ca nu iti
doresti la fel ca mine .
Trixy
miercuri, 19 iunie 2013
Agonie
Iei pixul si realizezi ca ai pierdut iar, e lupta pe care o
pierzi continuu,e o lupta pe care o duci cu tine,nu te poti bate, la urma urmei
cunosti mereu secretul adversarului,dar
totusi nu reusesti sa castigi si lupti, de ce? Nu ai un raspuns si continui
asa, cand te doare te asezi ghemuit si
incepi sa tremuri nu vrei sa renunti si
continui chiar si cand sangerezi…atunci apare un medic care iti da sa bei putin
sange,isi sterge lacrimile si te pune sa lupti iar si iar…te trezesti si
realizezi ca nu ai de ce sa lupti,devi paranoic si cauti un vinovat pentru
vinovatia ta,dar nu gasesti,desigur nu exista,esti doar tu asa va fi
mereu.Toata durerea stransa in pumni te distruge,e ca un vierme urias care nu te paraseste,si care creste cu
fiecare rana,se hraneste cu durerea ta,si creste,te face sa te tarasti in
propria mizerie si plangi…
joi, 6 iunie 2013
Ultimul tren....
Am luat ultimul tren spre
fericire.M-am urcat fara ezitare,uitand ca ma pot impiedica de trepte sau ca
biletul meu poate ca nu e valid, m-am urcat oricum.Dar in trenul asta nu sunt
oameni care sa iti zambeasca malefic, asteptand ca te lovesti,sau sa iti pice
in cap un bagaj plin de putreziciuni, nu stiam asta cand m-am urcat, dar m-m
bucurat.Imi place singuratatea mea roz,sa imi zambesc pe tonuri diferite si sa
imi spun “mai bine cobori”.”dar imi place” “si daca te prinde controlorul fara
bilet? Sau daca o sa ingheti de frig? Daca trenul nu pleaca din gara? Sau daca
te duce prea departe si nu mai poti intoarce?” “nu-mi pasa doar stau”.
Luni
Joi
Octombrie
Sunt tot in tren.Surpriza!trenul e personalizat pentru mine,oare ma astepta?nu cred,am mai trecut prin gari dar nu era trenu acesta.poate am fost eu de vina si am ajuns cand ajuns si el,poate il cautam in gari si acum l-am vazut…De fiecare data cand opreste in vreo gara devine agitat,pufaie,desi nu e pe aburi,ma agita.In fiecare dimineata,cand conductorul da semnalul de “buna dimineata” o armata de fluturi dau o raita ,si repara tot ce se defecteaza peste zi.Sunt verzi si doar zboara,iar zborul lor cuva repara,e ceva magic.Aici au un regim special,dar variat.Gasesc orice sentiment,stare,zambet.Sun puse in borcane colorte si imprimate,dar nu-mi explic de ce cand intru in sala de mese se amesteca toate intr-un meniu gustos,nu trebuie sa fac nimic; iar patul…patul e mai confortabil decat a fost cel pe care il aveam ca fetus.Ba , mi-e atat de bine incat mi-am schimbat si numele , e Trixy ,mi-e destinat pentru ca inseamna voyager trough life…trebuia,altfel nu ma simteam ca parte din tren.Si nu mai vreau sa cobor.Cnd sunt nevoita ca cobor sunt ca un copil mic,mi-e frig si frica si incep sa plang.
Sunt Alice in trenul fermecat,intr-o bucla a timpului si spatiului.
Luni
Joi
Octombrie
Sunt tot in tren.Surpriza!trenul e personalizat pentru mine,oare ma astepta?nu cred,am mai trecut prin gari dar nu era trenu acesta.poate am fost eu de vina si am ajuns cand ajuns si el,poate il cautam in gari si acum l-am vazut…De fiecare data cand opreste in vreo gara devine agitat,pufaie,desi nu e pe aburi,ma agita.In fiecare dimineata,cand conductorul da semnalul de “buna dimineata” o armata de fluturi dau o raita ,si repara tot ce se defecteaza peste zi.Sunt verzi si doar zboara,iar zborul lor cuva repara,e ceva magic.Aici au un regim special,dar variat.Gasesc orice sentiment,stare,zambet.Sun puse in borcane colorte si imprimate,dar nu-mi explic de ce cand intru in sala de mese se amesteca toate intr-un meniu gustos,nu trebuie sa fac nimic; iar patul…patul e mai confortabil decat a fost cel pe care il aveam ca fetus.Ba , mi-e atat de bine incat mi-am schimbat si numele , e Trixy ,mi-e destinat pentru ca inseamna voyager trough life…trebuia,altfel nu ma simteam ca parte din tren.Si nu mai vreau sa cobor.Cnd sunt nevoita ca cobor sunt ca un copil mic,mi-e frig si frica si incep sa plang.
Sunt Alice in trenul fermecat,intr-o bucla a timpului si spatiului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)