duminică, 30 iunie 2013

Zambesc in culori...

Zambesc…de ce? Pentru ca pot….te-am scos afara din sufletul meu dar am acceptat flori si zambete in locul tau,traiesc fiecare clipa de parca as ramane fara aer in orice moment, ma doare inca sarutul tau de ramas bun…mai am inca cicatrici pe maini ,cicatrici facute de lacrimile tale fierbinti in aerul inghetat,cand eram sfasiati de dorinta si dragoste,cand universul ne despartea…dar nu regret nimic,tot ce am simtit va ramane mereu o sursa de energie, una ecologica,functioneaza pe amintiri…Si poate nu esti aici dar viata nu ma asteapta ,ma pune mereu sa imi caut fericirea si sa ma zbat pentru ea…iar eu, eu aleg sa fac asta mereu cu zambetul pe buze….iubirea noastra era prea puternica incat trebuia sa o oprim,asa mi-ai spus…deci vezi?! Am de ce sa zambesc…pot sa dansez si sa simt ploaia pe piele chiar si cu sufletul amortit…oricat de perfecte sunt unele lucruri uneori trebuie sa inceteze,trebuie sa existe un echilibru; si atunci poti alege sa stai trist gandindu-te la ce putea fi sau sa zambesti cand iti amintesti tot ce a fost,sa te bucuri ca ai trait o asa experienta si sa crezi ca vor veni altele si mai frumoase.Eu aleg mereu sa zambesc.Tu? 

sâmbătă, 22 iunie 2013

Ger afara,viscol inauntru,…


Te trezesti dimineata si realizezi ca esti in zadar,ca nu poti schimba nimic si doar te frustrezi…zambete tampe pe fetele celor din jur “ o sa fie bine”,si te enervezi…nu va fi bine, dar continuam sa speram…de ce speram? Ne place sa ne mintim? Avem nevoie de vise ca sa putem suporta realitatea…cruda realitate,cadavrele rancezesc prin parcuri si cofetarii, soarele ingheata , sperantele ne mor in brate si noi continuam sa le pastram,asa mucegaite si cu miros de praf.


Salata de fructe

I-au un bol mare in care sa incapa cat mai multe culori si arome si incep sa modelez In pulpa fiecarei culori si tai ci ciupesc si mangai si simt…..acum totul are o singura nuanta dar mii de arome ce explodeaza….
-Si cum e ?
-E dulce dar parca il urasc…il urasc in mii de ganduri …il urasc ca nu simte….il urasc pentru ca il iubesc….
-Dar iti place ?

-Imi place mult !  ….e ceva ce nu am mai incercat pana acum ?Dar se va termina…nu vreau sa se termine…imi place….dar de ce imi place ?...acum nu mai vreau sa imi placa…

Dragostea e o sala de dans

Tresari si realizezi ca nu esti pe un ring de dans ci intr-un autobus,unde in aer nu pluteste pasiune ci doar amestec de mirosuri,de la parfumul intepator al doamnei cu un coc numai bun pentru pasarea ce si-a facut cuib in balconul tau, pana la batranelul care are in gradina o multime de gaini , pe care le creste ca si cum ar fi niste nepotei….Inchizi ochii si… slow slow squiq quiq slow….pasiune, nu poti dansa tango daca nu simti pasiunea,daca nu ai o conexiune cu partenerul,oricat de multa tehnica sti… un dansator nu se poate numi asa daca nu are un partener care sa il simta si sa il completeze… “o ti de mana si te impui dar o si protejezi,ea trebuie sa iti simta miscarile,sa te urmeze si tu trebuie sa o astepti”.
Vals lent…pasi lenti, corp la corp, va invartiti pe melodii pline de sentimente si amintiri, gratie… valsul este cel mai nobil dans, el scoate la suprafata cele mai intense dar inocente trairi,el ii face pe parteneri sa se indragosteasca si ii invata cum sa iubeasca.
Cha-cha este despre reciprocitate in schimb, este amuzant cum miscarile sunt in oglinda…perfect simetrice si pline de gratie…ritmul latino iti sopteste mereu pasii urmatori .Sti ca trebuie sa iti incorzi o mana pentru a nu permite ca partenerul sa te inflenteze prea mult,iar cealalta o arcuiesti plin de gratie,ca si cum prezinti publicului tot ce se afla inauntrul acestui dans si a cercului pe care voi il faceti in jurul lui.E hilar, aici pasii vin de la sine, e spontan si plin de ritm…acest dans aduna doar starile pozitive,aduce doar veselie…

Cel mai amuzant dintre toate e faptul ca aceasi melodie poate tine atmosfera pentru orice dans, de parca ea e acel ceva care da echilibru, care uneste toate aceste dansuri si le da un sens…Cand inchizi ochii deschizi poarta catre amintiri…si incepi cu un dans si apoi treci fulgerator prin toate,revi de la unul la altul,te impotrivesti, vrei sa le ti pe toate o data apoi pe niciunul…e magic…e crud…e perfect…

Letter for an empty mind...

Dear you,

Mereu si toti spun ca dragostea nu tine cont de nici o limita…a nostra de ce a tinut?Adica … daca intr-adevar a fost real de ce acum suntem asa singuri?De de iarna tine asa mult?Poate pentru ca ai plecat…Stiu ca e greu si mai stiu ca nu merit nimic…asta ma doare cel mai tare,poate mai tare decat persoana care m-a dat afara din mine.Ma uit de multe ori in oglinda si tot ce vad e o umbra,una veche ,de parca acum a venit din razboi intr-o lume moderna,unde nimic nu mai e la fel, unde pur si simplu nu isi mai gaseste locul.
Sti, ti-am spus candva ca vreau sa incerc toate cliseele…ei bine le-am incercat, toate despre cum e sa suferi…si acum, scriidu-ti asta realizez ca cea mai vesela persoana din viata tuturor care ma cunosc vorbeste despre suferinta,e ridicol…tot ce candva era perfect acum mi se pare doar ridicol.Si ma intreb daca a existat tot, sau a fost doar mintea mea, a ta…poate am fost doar niste papusi pe o scena, sau poate am fost personaje din romanele de dragoste,care stie toata lumea ca mereu sfarsesc tragic.
Mi-e greu sa cred ca tu nu simti la fel sau ca nu iti doresti la fel ca mine .

                                                                                                              Trixy 

miercuri, 19 iunie 2013

Agonie



Iei pixul si realizezi ca ai pierdut iar, e lupta pe care o pierzi continuu,e o lupta pe care o duci cu tine,nu te poti bate, la urma urmei  cunosti mereu secretul adversarului,dar totusi nu reusesti sa castigi si lupti, de ce? Nu ai un raspuns si continui asa, cand te doare te asezi ghemuit  si incepi sa tremuri  nu vrei sa renunti si continui chiar si cand sangerezi…atunci apare un medic care iti da sa bei putin sange,isi sterge lacrimile si te pune sa lupti iar si iar…te trezesti si realizezi ca nu ai de ce sa lupti,devi paranoic si cauti un vinovat pentru vinovatia ta,dar nu gasesti,desigur nu exista,esti doar tu asa va fi mereu.Toata durerea stransa in pumni te distruge,e ca un vierme urias  care nu te paraseste,si care creste cu fiecare rana,se hraneste cu durerea ta,si creste,te face sa te tarasti in propria mizerie si plangi…

joi, 6 iunie 2013

Ultimul tren....

Am luat ultimul tren spre fericire.M-am urcat fara ezitare,uitand ca ma pot impiedica de trepte sau ca biletul meu poate ca nu e valid, m-am urcat oricum.Dar in trenul asta nu sunt oameni care sa iti zambeasca malefic, asteptand ca te lovesti,sau sa iti pice in cap un bagaj plin de putreziciuni, nu stiam asta cand m-am urcat, dar m-m bucurat.Imi place singuratatea mea roz,sa imi zambesc pe tonuri diferite si sa imi spun “mai bine cobori”.”dar imi place” “si daca te prinde controlorul fara bilet? Sau daca o sa ingheti de frig? Daca trenul nu pleaca din gara? Sau daca te duce prea departe si nu mai poti intoarce?” “nu-mi pasa doar stau”.
Luni
Joi
Octombrie
Sunt tot in tren.Surpriza!trenul e personalizat pentru mine,oare ma astepta?nu cred,am mai trecut prin gari dar nu era trenu acesta.poate am fost eu de vina si am ajuns cand ajuns si el,poate il cautam in gari si acum l-am vazut…De fiecare data cand opreste in vreo gara devine agitat,pufaie,desi nu e pe aburi,ma agita.In fiecare dimineata,cand conductorul da semnalul de “buna dimineata” o armata de fluturi dau o raita ,si repara tot ce se defecteaza peste zi.Sunt verzi si doar zboara,iar zborul lor cuva repara,e ceva magic.Aici au un regim special,dar variat.Gasesc orice sentiment,stare,zambet.Sun puse in borcane colorte si imprimate,dar nu-mi explic de ce cand intru in sala de mese se amesteca toate intr-un meniu gustos,nu trebuie sa fac nimic; iar patul…patul e mai confortabil decat a fost cel pe care il aveam ca fetus.Ba , mi-e atat de bine incat mi-am schimbat si numele , e Trixy ,mi-e destinat pentru ca inseamna voyager trough life…trebuia,altfel nu ma simteam ca parte din tren.Si nu mai vreau sa cobor.Cnd sunt nevoita ca cobor sunt ca un copil mic,mi-e frig si frica si incep sa plang.
Sunt Alice in trenul fermecat,intr-o bucla a timpului si spatiului.