Iei pixul si realizezi ca ai pierdut iar, e lupta pe care o
pierzi continuu,e o lupta pe care o duci cu tine,nu te poti bate, la urma urmei
cunosti mereu secretul adversarului,dar
totusi nu reusesti sa castigi si lupti, de ce? Nu ai un raspuns si continui
asa, cand te doare te asezi ghemuit si
incepi sa tremuri nu vrei sa renunti si
continui chiar si cand sangerezi…atunci apare un medic care iti da sa bei putin
sange,isi sterge lacrimile si te pune sa lupti iar si iar…te trezesti si
realizezi ca nu ai de ce sa lupti,devi paranoic si cauti un vinovat pentru
vinovatia ta,dar nu gasesti,desigur nu exista,esti doar tu asa va fi
mereu.Toata durerea stransa in pumni te distruge,e ca un vierme urias care nu te paraseste,si care creste cu
fiecare rana,se hraneste cu durerea ta,si creste,te face sa te tarasti in
propria mizerie si plangi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu