Pasesc singura prin multime,caut suflete,dar nu gasesc decat
scrancete…nimeni nu mai vrea sa zambeasca in pustiul de asfalt….e plin de lume
si totusi fiecare e singur….nu mai gasim o cale sa iesim din multime si totusi
nu suntem legati de ea decat prin obligatiile care ne trag in jos zi de zi,ne
degradeaza.Omul cand se naste e liber,societatea il leaga in mii de lanturi pe
care le accepta fara sa se gandeasca cat de rau ii vor face….obisnuiam sa ne
ascultam sufletele in tacere,ne zambeam si ne vorbeam in soapta, inimile
apropiate nu au nevoie de vorbeasca
tare,ele se inteleg…dar azi?...azi zbieram unu la altul ,ne luam microfoane si
boxe cat mai mari….totul e rece,totul e minciuna…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu