luni, 29 iulie 2013

Fata cu parul de foc...

Inchidea ochii si se vedea dansand,alergand si zambind…se purta ca un copil,dar cineva era acolo si se uita uimit la ea cat poate sa fie de frumoasa intr-un tricou lung si larg care ii venea caraghios.Era inalta si slaba,dar era adorabila in boxeri si tricoul lui larg,pe care il imbraca doar pentru ca era al lui si o facea sa se simta in singuranta,acolo in bratele lui ,fara sa se gadeasca la nimic.Dimineata,cu parul ciufulit si somnoroasa era atat de frumoasa,acolo in pat cu o cana de cafea arata superb,si doar pentru ca avea un farmec aparte,doar pentru ca lumina diminetii o facea sa zambeasca intr-un fel in care nu multe fete zambesc,si avea sufletul pur,desi era plin de rani si cicatrici.Nu se temea sa recunoasca acea frica de iubire,insa nu stia sa urasca,nu intelegea conceptul.Acolo intre cearceafuri voia doar sa simta iubire,uneori putaei sa vezi in ochii ei cum cerseste asta si totusi nu spunea niciodata nimic,tacea doar si ii zambea ori de cate ori el voia sa plece ,gatul o ardea de durere,voia sa strige sa ii spuna ca are nevoie de el,dar tacea….spera ca intr-o zi el va realiza cata nevoie avea de el si se va intoarce plin de iubire doar pentru ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu