
L-am vazut venind spre mine,asa nepasator de parca viata nu
exista pentru el,nu avea nici o expresie dar iti lasa impresia ca isi cauta in
permanenta rostul.Farmecul lui nu consta in
aerul cuceritor,nici in zambetul pervers ci din ochii inmuiati in
cerneala.Nu avea nimic din acele trasaturi commune de care orice fata se
indragosteste,nici nu spunea vorbe dulci care sa te faca sa te topesti…dar era
real,transparent ca o seara de mai.In preajma lui puteam sa fiu goala,goala de
orice inhibitii,de orice minciuna sau zambet prefacut..puteam sa spun ce
gandesc ,iar asta era tot ce ne rezuma relatia :” la ce te gandesti”…Nimeni nu
ne intelegea cand vorbeam,spuneau ca suntem nebuni,dar nebunii sunt mai lucizi
decat orice persoana care este in spiritual turmei.Imi scria,imi scria des,nu
poezii,urasc poeziile sunt prefacute si scarbos de siropoase,sirop ce trece cu
prima lingura de cafea…imi arata ce e in mintea lui si asta iubeam…Am gustat
perfectiunea,am simtit raiul in vene,ma iubea si imi plangea foc…ma chema ca sa
ma alunge si ma alunga ca sa ma cheme iar…ma privea ca pe o muza,ma dorea…
V.
or
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu