Suntem jalnici, sadici..stricam suflete doar pentru a-l gasi
pe al nostru….mereu cautam jumatatea care “ne-a fost sortita” si incercam
fiecare persoana care trece pragul …mereu aceseasi lucruri ni le spunem,ne
omoram intre noi si apoi ne uram…gasim sufletul pereche si il pierdem apoi
realizam si spunem ca nu a fost el si continuam sa cautam,dar de data asta cu
ura si inversunare fara sa ne mai pese cate inimi pure manjim cu dureri
Te trezesti dimineata si realizezi ca esti in zadar,ca nu
poti schimba nimic si doar te frustrezi…zambete tampe pe fetele celor din jur “
o sa fie bine”,sit e enervezi…nu va fi bine, dar continuam sa speram…de ce
speram? Ne place sa ne mintim? Avem nevoie de vise ca sa putem suporta
realitatea…cruda realitate,cadavrele rancezesc prin parcuri si cofetarii,
soarele ingheata , sperantele ne mor in brate si noi continuam sa le
pastram,asa mucegaite si cu miros de praf.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu